marți, 18 decembrie 2012

Pretty in Black Book Tour: Recenzie si fan-art-uri



Iata ca a venit si randul meu sa postez in cadrul book tour-ului Pretty in Black. V-am mai spus saptamana trecuta, cand am terminat-o de citit, cat de mult mi-a placut si v-am promis recenzia. O puteti citi mai jos, plus niste fan-art-uri create de mine, cu citate din carte. :)
Enjoy!


Ellie Piper a fost candva o fata ca toate celelalte. Avea note bune la scoala, o prietena cea mai buna, un iubit, si o familie frumoasa. Ba chiar era lidera majoretelor, o pozitie pentru care era invidiata de multe fete. O viata mai roz de atat nu putea avea. Apoi, ceva s-a schimbat…

„I didn’t feel like myself anymore. The girl who used to be a cheerleader, I no longer knew who she was. The new me dressed different, spoke different, had different interests than the old me.”

Odata cu moartea surorii ei Darcy, ucisa de un criminal inca nedescoperit,  divortul parintilor ei, si momentul in care a aflat ca iubitul a inselat-o chiar cand ea traia un cosmar din cauza mortii surorii ei, din roz viata i s-a transformat in gri. De fapt, chiar negru.  

„After my sister’s death, I thought I’d die, too. So, Declan decided since I couldn’t spend time with him, since I was “too busy grieving when I should get the hell over it already,” that now would be the ideal time to bail-out and cheat on me, which he did, and left me alone to cry. Two weeks before school started back, he told me he was sorry, he just didn’t know how to deal. I never forgave him.”

Ajunge sa-si petreaca timpul prin cimitire si oriunde poate sa scape de oroarea de acasa. Tatal s-a mutat in New York, sa aiba un job mai bun, iar mama... mama ei e ca si cum nu ar fi, numai ca mai rau de atat. S-a mai si pricopsit cu un tata vitreg care cauta sa-i faca viata un infern.
Petrecandu-si zilele ratacind pe unde poate,  viata i se umple de mai mult amar. Isi doreste sa fie adormita, pentru totdeauna. Acum, tot ce vrea e sa termine cu viata. 

„I had an absent father and an irresponsible mother. I felt like disappearing at times because I couldn’t deal with my relationships with guys or any of the emotions I experienced. I didn’t care about my school work anymore like I used to. I just wanted this whole high school thing to be over and done with.”

Moartea nu o inspaimanta, ba dimpotriva, o considera unica solutie salvatoare.  Asa ca aflandu-se in cimitir si avand la indemana o lama, totul devine clar. Stie ce are de facut…

“Death isn’t so bad— It’s the only thing that keeps me alive.”

…credea ca a murit, numai ca moartea nu putea fi atat de blanda, nu-i asa? Ca somnul fara vis, dar totusi avand constiinta prezenta. Se pregateste sa-si imbratiseze sfarsitul, vazand cum ingerul mortii vine sa o „colecteze”, caci altceva nu avea ce sa fie, era prea frumos ca sa fie uman. Par lung, negru, ochi visatori, si cele mai bogate buze rubinii pe care le-a vazut vreodata. Apoi Ellie realizeaza ca inima inca ii bate. 

Nu e un vis, e vie si totul e real. 

Iar acel presupus „inger al mortii” e real si el. Numai ca nu a venit sa o ia si sa o duca in adancurile intunericului, ci sa o scoata la lumina, el fiind cel care o trezeste din visul despre care ea credea ca avea sa fie ultimul.  
Misterul pluteste in aerul din jurul strainului cu ochi visatori, insa dupa multe schimburi de replici taioase intre cei doi(mai mult din partea lui Ellie), ea afla ca numele lui e Marcus Marble, ca e un ciudat absolut si… cam atat. Iar impreuna, par ca soarecele si pisica. Marcus o vrea pe Ellie, iar ea il respinge din nou si din nou, pana cand posibilitatea asta dispare.

<< He turned me around to face him. “I want to hear you say it.” My breath was short. “I don’t want you to kiss me, again.” “I think you mean everything but the ‘don’t’ part.” I shoved him. “Go away.” He inched back and leaned against the brick wall. I stared at him. He stared back. “You’re still here with me, Ellie.” “So?” “If you don’t leave right now, I’m going to kiss you again and you’re going to end up kissing me back.”  >>

Dupa numeroasele intalniri cu Marcus, mai putin intamplatoare, caci el chiar pare sa o urmareasca peste tot, Ellie ajunge sa-l cunoasca mai bine si se indragosteste de el. Si afla ca si el o iubeste, in acel moment simtindu-se mai in viata ca niciodata.

„To be alive is to be able to feel.
 It’s love unified with the possibility of death, but knowing that’s the only way to truly be alive.”

Numai ca in continuare, soarta se incapataneaza sa le arate cat de cruda poate fi…
De aici si pana la final e drum lung, Ellie afland ca ea este „Aleasa”, cea care trebuie sa-i ucida pe cei cei din neamul Corvidae, cei reveniti la viata, niste monstri fara  scrupule. Iar cand Ellie afla adevarata natura a lui Marcus, si ca ea este cea care trebuie sa-l ucida, viata i se schimba din nou… radical.
Va invinge in final iubirea lor?

Opinia mea:

Mi-a placut enorm de mult cartea asta. E originala, superba, iar povestea si personajele nu au cum sa nu te cucereasca. Pe mine m-au cucerit de la prima pagina. Pur si simplu m-au prins in mrejele lor pana m-au lasat sfasiata, suspinand dupa mai mult si mai mult si mai mult. Personajele principale sunt niste personaje extraordinare si nu exagerez. Mai presus de toate, par reale. Si nu numai ele,  ci chiar si personajele secundare, toate fiind bine construite.
Ellie a fost marcata de moartea surorii ei si sufera nu numai dupa ea, ci si dupa viata pe care candva a avut-o – perfecta.  S-a schimbat radical de atunci, se imbraca altfel, vorbeste altfel, arata altfel si se simte altfel. Nu se mai simte intreaga. Si apoi apare Marcus, „the white raven”, care o face sa se simta din nou vie, cu ajutorul iubirii lui. Mi-a placut la nebunie intreaga poveste conturata in jurul lui, cu Dinastia Corvidae, Societatea si rolul pe care il are el in toate astea. Veti vedea despre ce vorbesc cand veti citi cartea si va asigur ca va va placea asta. :D
Cred ca e prima carte peste care am dat si pe care as reciti-o la nesfarsit, fara regrete. Poate si pentru ca simt ca ma identific putin cu Ellie, nu din cauza intamplarilor prin care a trecut, ci la caracter. Iar stilul gothic, intunecat, in care a fost scrisa cartea, e foarte interesant. Mai ales atmosfera creata, care se potriveste foarte bine si cu coperta cartii.
Recomand aceasta carte tuturor, dar mai intai, deschideti-va mintile si faceti-va timp sa o puteti citi neintrerupti de nimic altceva, sa nu se piarda farmecul lecturii.


Lectura placuta! :)

Iar fan-art-urile promise: 



Sper ca v-a placut postarea mea din cadrul turului si ca am contribuit macar putin la dorinta de a citi aceasta carte superba.  :) 

Va doresc o seara placuta, alaturi de o carte buna si, de ce nu, un ceai sau o ciocolata calda. :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea! ;)