E ciudat. E iarna, dar eu nu simt asta. De fiecare data cand privesc calendarul si vad ca e decembrie 11, 12, 13, 14 decembrie, nu-mi vine sa cred. Ma uit socata si nu-mi vine sa cred. In anii trecuti, pe vremea asta, ma jucam in zapada si dardaiam de frig. Acum, parca e toamna, o toamna prelungita, dar mai urata. Ceata care invaluie totul intr-un fum albicios e dezgustatoare, dar imi aminteste de Jurnalele Vampirilor. Si mai zaresc cate-o cioara cu penele ei negre, stralucitoare prin copacii din fata blocului, ceea ce imi aminteste de Damon. Oh, Damon!:(
Nici nu mai stiu ce vreau. Sa ninga, sa simt ca e iarna din copilaria mea, sau sa ramana asa, pamantul dezgolit de fulgii albi, si implicit mai cald si afara(sunt o iubitoare de caldura declarata), si peste tot. Si mai ciudat este faptul ca desi nu simt iarna, mintea imi este invadata de melodii specifice-Last Christmas in special. Si Winter wonderland. Doar o saptamana ma desparte de mult-asteptata vacanta de iarna, in care, probabil voi incerca sa fac ceva util, poate niste exercitii la matematica-pe care am cam neglijat-o, sau voi scrie. Despre ce, n-am idee. Astept sa vina inspiratia, si sa-mi bata la usa. Si inca nu-mi vine sa cred... Haide Mosule, adu-mi zapada, adu-mi ceva sa simt si eu ca e iarna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea! ;)